Daniel Dragoș Panainte: Dan Radu, îți mulțumesc mult pentru că ai acceptat invitația DBI Romania de a ne acorda acest interviu. Pentru început, am dori să știm pentru cititorii noștri cine este Dan dincolo de imaginea sa publică și statutul său socio-profesional. Care este povestea ta de viață ?

Dan Radu: M-am născut în anul în care a venit Ceaușescu la putere, în 1965, de aceea pot spune clar că nebunia comunistă mi-a cam ocupat toată tinerețea – când a fost înlăturat, aveam deja 24 de ani și terminasem Politehnica din Iași, ca tot omul care nu vrea să se facă nici profesor, nici doctor.

Dar am avut un noroc nemaipomenit, pot zice supranatural, pe vremea când eram student politehnist. Atunci, dintr-o uimitoare întâmplare, mi-am descoperit vocația, cea de jurnalist.

Am pornit de la excepționala școală de presă numită Opinia Studențească, prin 1986, apoi am trecut, după Revoluție, prin fenomenul jurnalistic numit rețeaua de ziare locale Monitorul, unde am fost și redactor-șef și apoi prin altele, pe la Media Pro și Televiziunea Națională.

Ca să revin la norocul supranatural – îmi revine în minte seara de pe la începutul anului trei, când, împreună cu un bun prieten, am decis să ne prezentăm la Școala de Presă Monitorul după ce am văzut, pe întuneric, un afiș micuț pe un geam de cămin studențesc.

Fiind curioși din fire amândoi, ne imaginam că cineva ne va explica cum se produce un ziar, pur și simplu, ca la Teleenciclopedia, și apoi vom pleca acasă. Când colo, ne-au pus la scris texte, și pe parcurs am fost selectați numai noi doi din cei cam 30 de inși prezenți.

Eram total surprins. Habar nu aveam că pot face așa ceva, nu cochetasem cu scrisul și nici nu aveam în minte să fac asta. Dar iată că au trecut 33 de ani de la acel magic turning point personal, am parcurs aventura presei cu tot sufletul și încă mă cred jurnalist. Și așa voi rămâne.

Așadar, dacă este să dau cuiva un sfat de viață, chiar dacă nu mi-l cere, i-aș spune: experimentează tot ce e în jurul tău și fii atent la cum trăiești aceste experiențe – s-ar putea să sară din tine o pasiune bruscă, uimitoare, definitorie și esențială, la care nici nu te-ai gândit. Ochii mari și fă de toate, până te descoperi!

Daniel Dragoș Panainte: Dacă am fi la un pitch elevator, cum te-ai descrie scurt și la obiect ? Cine ești și cu ce te ocupi în prezent ?

Dan Radu: Aș zice: Stimat auditoriu, onorată instanță, tipul din fața dumneavoastră este curiozitatea întruchipată. Nimic din ce este nou nu trece pe lângă el fără să fie atins, mirosit, pipăit, întors de pe o față pe alta. În același timp, știe să priceapă esența lucrurilor ca puțini alții. Și vede repede the big picture în orice situație. Dar aveți grijă – interesul lui are limite temporale, uneori chiar foarte strâmte. Un proiect pe durata a 3 ani este perfect. După acest termen, aproape sigur îl veți vedea cu nasul în altă noutate.

Acum sunt implicat în trei domenii de interes personal: o zonă editorială, cu PINmagazine și, curând, un alt proiect național, apoi sunt prins în activități civice – asociația Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei, unde sunt fondator, și apoi activități de training organizațional pe comunicare. Am și un proiect antreprenorial pornit, pentru care, pe moment, caut finanțare. Cam multe, dar sunt manageriabile deocamdată, să zic așa.

Daniel Dragoș Panainte: Când a apărut prima oară, în mintea ta, ideea conform căreia suntem (am fi) direct responsabili de ceea ce întoarcem înapoi comunităților de care aparținem ?

Dan Radu: Eu nu am gândit niciodată așa, în termeni de ”întoarcere” a ceva ce ai primit de la ceilalți sau de la comunitate.

Temelia gândirii mele de jurnalist, pe care am și prezentat-o ori de câte ori am avut ocazia, în discuții profesionale sau la școli de presă, se așeza pe o idee simplă – apăr și promovez interesele comunității de care aparțin, că e oraș, regiune, apoi țară. Ideea asta, dacă îți devenea clară, te ajuta să nu te rătăcești în lumea plină de oglinzi strâmbe a jurnalismului.

Să îți dau un exemplu simplu. Funcționarea perfectă a aeroportului Iași este esențială pentru dezvoltarea comunității numită orașul Iași. Dacă acolo se întâmplă prostii, ziaristul trebuie să informeze, să analizeze pe date concrete, pe informații certe, să facă anchete, și să informeze comunitatea, să îi explice de ce este importantă funcționarea eficientă a acestei instituții, pentru toată lumea. Și de ce acum lucrurile nu merg cum trebuie. Este ca un clopot de alarmă. Interesul de dezvoltare a comunității este afectat, este în pericol, săriți că arde.

A existat cândva un avocat ieșean care reușise să-și creeze o rețea de trafic de influență în care intraseră capi ai poliției, șefi din justiție, procurori militari, fusese atras cumva și primarul și președintele Consiliului Județean. Oricine dorea să rezolve o problemă cu justiția, se prezenta la acest avocat, care putea mecanismul în mișcare. Erau afectate interese majore al comunității, cel de justiție corectă și de instituții în slujba cetățenilor. Ne-am ”luptat” cu acest mecanism aproape 3 ani, până când a fost destructurat. Toată lumea era mirată că îl ”atacasem” pe avocatul respectiv, ce aveam cu el, doar nu ne făcuse nimic. Dacă ai tot timpul în minte interesul comunitar, nu poți greși, nu poți fi păcălit.

Daniel Dragoș Panainte: După cum ai amintit mai devreme, știu că ești implicat activ într-unul dintre cele mai importante proiecte dedicate comunității regionale – Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei. Ce ne poți spune despre acest proiect și cum și-ar putea aduce contribuția la el profesioniștii diverselor comunități locale & profesionale ?

Dan Radu: Revin la ce spuneam mai înainte despre apărarea intereselor comunitare, idee după care m-am ghidat tot timpul ca jurnalist.

Iată că acum am trecut la o altă etapă, dar principiul e același. Când vezi că interesele majore ale regiunii în care trăiești nu sunt apărate de nimeni, nu ai altă soluție decât să încerci să le aperi tu.

Așa a apărut asociația Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei, care are membri fondatori din toate județele moldovenești, și care își propune să promoveze interesele și problemele regiunii pe agenda națională pentru urgentarea rezolvării lor. Avem printre fondatori geografi, istorici, jurnaliști, economiști, IT-ști, profesori de diverse specializări, antreprenori.

Moldova are mai multe probleme specifice: lipsa infrastructurii mari care să o unească cu celelalte regiuni și să permită dezvoltarea prin investiții și creșterea productivității, avem apoi un fenomen major de emigrare, cam 20 % din moldoveni au părăsit regiunea, ceea ce reprezintă un fapt de o gravitate extremă, în pragul alarmei sociale, ”beneficiem” de o clară inechitate bugetară – regiunii i se alocă fonduri de dezvoltare aleatoriu, fără să se țină cont de parametrii de reprezentare, apoi lipsa unui grup politic reprezentativ, o politică centralistă ce o paralizează decizional, și multe altele.

Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei își propune să fie un think-tank regional, care să atragă experți din diferite domenii, animați de rezolvarea problemelor definite anterior, și care să propună subiecte de dezbatere națională, având la bază analize profesioniste pe temele în cauză.

Nu trebuie uitat că mulți dintre noi sunt din grupurile care au activat energic pentru rezolvarea chestiunii autostrăzilor din Moldova, știm să impunem național o problemă locală sau regională.

Așadar, avem mult de muncă și așteptăm lângă noi câți mai mulți ”professionals”. Avem în pregătire un raport referitor la starea actuală a infrastructurii din Moldova, un altul privind starea economiei și discutăm tot mai aplicat prezentarea unei viziuni privitoare la descentralizarea României, actuala stare de fapt încremenită în cel mai ”totalitar” centralism, nemaintâlnit în vreo țară modernă, este, în opinia noastră, piedica majoră în dezvoltarea armonioasă și accelerată a întregii țări.

Tema descentralizării și regionalizării reale va fi următorul subiect major de dezbatere națională. Cum o facem? Că de făcut e limpede că trebuie făcută.

Daniel Dragoș Panainte: Dacă ar fi să pledezi cauza regionalizării administrativ-economice a României, care ar fi argumentele tale ? De ce crezi că este important să ne implicam în susținerea construirii Autostrăzii Unirii Iași – Tg. Mureș și ce este de făcut pentru ca Iașul și regiunea Moldovei să devină următorul punct pe harta investițiilor românești & străine ?

Dan Radu: Toată lumea este de acord că e timpul să trecem la o altă abordare a împărțirii administrativ-teritoriale a României, că județele sunt prea mici pentru a putea juca un rol național sau într-o Europă a regiunilor. În opinia noastră, regionalizarea ar trebui să se așeze pe ideea vechilor regiuni istorice, pentru a da regionalizării și un impuls identitar, ce poate fi un motor psihologic important în accelerarea dezvoltării unei regiuni. Ideea de apartenență regională poate face minuni economice.

Moldova are în jur de 4 milioane de locuitori, are delimitări naturale clare, poate fi o regiune de succes. Etajul administrativ regional ar permite, evident, mai multa flexibilitate decizională, o mai bună identificare a problemelor și priorităților din regiune.

Sigur, regionalismul poate fi pictat în tușe negative de către adepții și apărătorii centralismului actual, prezentat ca un pericol, ca o amenințare secesionistă. Sunt, evident, nonsensuri, prostii propagandistice.

Noi promovăm o mai strânsă integrare a Moldovei cu restul regiunilor, prin autostrăzi care să ne lege rapid de Transilvania, printr-un pod peste Dunăre care să ne lege economic cu Dobrogea și Portul Constanța, printr-o cale ferată de mare viteză care să ne lege eficient cu sudul și cu Bucureștiul.

Autostrada A8 este cea mai importantă axă rutieră pentru dezvoltarea Moldovei. Trece prin mijlocul regiunii și ne leagă, la Târgu-Mureș, de o rețea de autostrăzi existentă deja! Ne leagă de A3, care se află deja în funcțiune acolo. Legarea Moldovei de Transilvania, și de acolo de Europa Centrală va fi declicul unei dezvoltări accelerate, cum regiunea asta nu a mai văzut de 150 de ani.

Dacă proiectul unei rute europene Odessa (port important, aflat de ruta Drumul Mătăsii, prin legătura maritimă cu Baku) – Chișinău – Iași – Viena va deveni realitate, va exista și o unire, la început economică, de interdependențe, cu Republica Moldova, care va avea astfel o poartă largă deschisă spre Vest, și nu spre Est.

Ca să nu mai spun că această axă rutieră va deveni un nou ”drum moldovenesc”, foarte profitabil economic, precum cel care a îmbogățit Moldova lui Ștefan, ce lega cetățile de la Marea Neagră (Cetatea Albă și Chilia) de centrul european Liov (Lemberg).

Investitorii ce nu mai găsesc forță de muncă în Transilvania vor emigra spre Moldova, existența autostrăzii va ajuta la creșterea productivității investițiilor în regiune, fapt care va crește atractivitatea zonală. Aceasta lucrare de infrastructură mare va ajuta la repatrierea unei părți din forța de muncă plecată peste hotare, revenită să lucreze în noile investiții industriale – contabilizăm astfel și un impact social pozitiv.

Vom supune curând dezbaterii naționale și ideea delocalizării anumitor instituții naționale din București în alte orașe din țară. Vorbesc despre instituții care se pretează la așa ceva, nu de ministere guvernamentale.

De exemplu, Curtea Constituțională mutată la Iași, sediul central ANAF la Cluj, alte instituții să aibă sediile centrale la Timișoara, Brașov, Craiova sau Constanța. Ar fi o chestiune de responsabilitate și mândrie regională pentru comunitățile ce vor găzdui aceste instituții naționale importante.

Ne vom simți cu toții mult mai solidari și parte din același proiect național. Așa dezvolți un sentiment real, solid și statornic de patriotism, nu zvârlind cu vorbe calpe de la tribune strâmbe.

Daniel Dragoș Panainte: Îți mulțumesc pentru amabilitatea acordării acestui interviu și te mai așteptăm, pe viitor, să ne împărtășești despre activitatea desfășurată în folosul comunității regionale!